Un local în care servirea este ireproșabilă și unde ești primit ca un adevărat musafir. Mâncarea a fost gustoasă, iar cartofii prăjiți cu brânză frământată și verdeață, un adevărat deliciu. Citronada și cocktail-ul fără alcool sunt alternativele ideale, în cazul în care cineva nu dorește să servească alcool. Atmosfera este intimă și liniștită, potrivită pentru discuții relaxante și joviale. Vom reveni, cu siguranță.

Cea mai bună mâncare pe care am avut ocazia să o mănânc în București! Recomand din suflet și cu siguranță mă voi întoarce de multe ori!

Locul arată drăguț, mâncarea însă nu impresionează și nici prețurile nu fac pereche prea bună pentru ce se oferă. Dintr-un antreu mediocru cu ouă, brânză și icre dar scumpuț, un steak frites bun la gust dar cu o carne cu multe zgârciuri și un desert complet neinspirat, iar la final un salam de biscuiți foarte uscat și tare combinat cu mascarpone și sirop de ghimbir care sunt în complet contra-ton cu dulcele din salam... Senzația generală e fix de pomul lăudat, fără considerente reale de a mânca ceva deosebit. Recenzia e mai mult spre plus datorită locației, dar locații frumoase mai găsești și cu mâncare bună.

Atmosfera de vis, as per expected. Am un bias pentru zona respectivă și locațiile in case vechi, recunosc. Foarte frumos decorat, cu bun gust, sets the scene pentru o inițiativă foarte cochetă și simpatică, imo. Serviciul de asemenea foarte amabil, am întârziat (chiar mai mult decât anunțasem), rezervarea fiind într-o seara de duminică, dar a fost totul foarte relaxat și primitor (heaven for an anxious girlie like me). Cât despre mâncare: săptămâni întregi de când am programat ieșirea, am salivat cu gândul la clasicul lor steak frites așa ca am mers, naturally, pe opțiunea asta. Vita a fost gătită perfect, cealaltă persoană de la masă a spus ca pe margini a fost putin mai chewy (fiind singura critică micuță pe care a adus-o dish-ului, fiind de altfel mulțumită în rest), dar eu n-am avut plângeri. Cartofii absolut delicioși, chiar și odată ce se răciseră (iar eu sunt pretențioasă la cartofii necongelați prăjiți) iar sosul foarte bun și potrivit. De băut am mers pe una dintre opțiunile de pairing (am ales Malbecul, partly cos the name was funny) și cred ca e vinul meu preferat din ce am gustat so far (încă deliberez tho); am gustat și din băuturile celorlalte persoane si mi-au plăcut foarte mult și amaretto sourul lor și midnight colaul. La desert îmi doream foarte mult checul dar nu îl mai aveau (incentive to come again soon — asta și obrăjorii de miel și băuturile sezoniere) și, cu ezitare, we settled cu salamul de biscuiți. Talk about underestimation. A fost delicios și inedit, în acord cu tema centrală a bistroului de a reinterpreta feluri clasice de păpat. Ca entrée, am ales felul cu dovleac, nu a fost genul meu dar a fost okay (probabil a preference thing, tot i-aș da un șapte din zece). Concluzia: nou loc preferat, can’t wait to come again!

Dovleacul din categoria Gustări nu a fost bun. O rețetă reinventata dar cumva nepotrivita. Nu s a simțit deloc gustul de dovleac. In rest foarte ok.